EU DACA MOR, TU CUI RAMAI??!!

     Nu stiu cum e viata voastra , dar in cea anosta , a mea, am observat un lucru: Oamenii buni  mor primii!!! Parca D-zeu asa a hotarat, ca nu-i ajung ingerii, si a decis sa ia mai devreme decat ar trebui ,o multime de suflete neprihanite…

     Scriu aceste lucruri ptr ca ieri am aflat de moartea prematura, a tatalui unui bun prieten. D-zeu sa-l odihneasca!

     A trezit in mine amintiri pe care sincer nu am chef sa le cizelez, sa le infrumusetez , ptr a le scrie. Ca un gheizer ce erupe, sunt de nestavilit, brute, profunde, rani a caror cicatrici credeam ca au trecut, pe care operatiile estetice ale vieti, nu au reusit sa le mascheze. Trairi, sentimente, de care ma las invaluit, le las sa ma copleseasca usor, le ating, le retraiesc , le simt…

     Faptul ca a murit in somn , tatal prietenului meu, ma face sa ma infior. Poate ca D-zeu , din cei alesi, a ales pe citiva sa-i fereasca de trecerea grea, chinuitoare a riului SIXT.

     Stau in aceste clipe, ma uit in jurul meu si incerc sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu baietelul meu , de cei de linga mine, sa apreciez totul cit mai bine asa cum mi se da. Cu toate acestea un gind, un fior , o schisma parca isi face loc printre toate acestea. Si din el , hitra , se naste o intrebare: Eu daca mor , TU cui ramai??!!

     Si ma cuprinde frica….!

RIM

PS: Traiti cum credeti de cuvinta, dar TRAITI…!