Toata viata , de fapt viata nu cred ca este altceva decat un lung sir de decizii. De cand ne nastem: ce fac sug de la sanul mamei sau din biberon?? DAMN de la mama e cam greu, obosesc aleg biberonul… La maturitate : vai daca vorbesc, ma da seful afara… La batranete: am cunoscut multi batrani care au decis ca nu vor sa moara altundeva decat in PATUL LOR, CASA LOR, LOCSORUL LOR….
De asemenea de obicei, SUNTEM NISTE LASI!!!! Decidem aproape de fiecare data, in favoarea lucrurilor simple, lucrurilor usoare, care nu au nevoie de multa energie, atentie… s.a.m.d.
DOAR SUNTEM OAMENI…!!!
Se intilnisera intr-un moment al vieti lor in care, hmmmmmmmm, nu aveau altceva mai bun de facut … Si s-a nascut ceva frumos. Aveau nevoie unul de celalalt. Nu-si faceau planuri de viitor.
El era divortat si nu se gandea asa departe, vroia sa o ia pas cu pas, usor pe drumul vieti.
Ea avea nevoie de el ptr a o scoate din ritmul acela alert in care se derula viata sa. In plus doctori , mai multi doctori ii spusesera ca NU O SA AIBA NICIODATA copii, asa ca , viitorul era ceva….departe.
Trecura astfel 7 luni. 7 luni in care se invatasera unul cu altul, 7 luni in care isi dadura seama ca nu sunt perfecti, ba chiar traiul in comun necesita multe compromisuri… Stabilisera citeva reguli si se adaptau din mers…
Ianuarie, o dupa amiza plumburie ,parca intunecoasa.El statea pe canapea. Ceva launtric il agita , nu ii dadea pace. Acel sentiment pe care il avea de fiecare data cand se intampla ceva important, bun sau rau… Se deschide usa. Intoarce capul si saluta. Dupa expresia fetei ei isi dadu seama ca starea de agitatie vine de acolo si astepta….
Ea isi arunca haina pe jos se aseza pe canapea si spuse: Trebuie sa iti spun ceva.
Stiu ca va afla deznodamantul a ceea ce il agita. Ok , spune-mi te rog frumos ce ai…
Se uita in ochii lui pierduta , trecura citeva secunde , si apoi in ochii ei aparu o sclipire o luminita, luase o hotarire si spuse cu un glas metalic care parca nu era al ei:
Parca o multime de ace ii patrunsera instantaneu in inima, o durere atroce, sufocare, parca cineva il lasa fara oxigen. Se asfixia….In creier ii tipa o voce launtrica ,care crestea in intensitate, ca un dangat de clopot funest: cum poate spune asta, atat de putin ma cunoaste, asta e parerea ei despre mine, chiar asa de rau sunt, timpul petrecut impreuna a fost in zadar……..
RIM
PS: Si m-am decis… sa nu-mi para rau ,orice ar fi!
[...] Carcalacul – no comments yet! » Blog Archive » DECIZIIII [...]
Ar fi si culmea sa-ti para rau, un copil e singurul lucru despre care poti spune ca e al tau, pe viata.
Uneori, deciziile le iau altii pentru noi.
Ce ma enervezi, gand la gand cu bucurie..adica ma gandeam azi ce dreq a fost in capul meu sa ma duc la faculta de drept cand eu iubeam calculatoarele. Cum zicea si Nebuloasa, altii iau decizii pentru noi. In cazul meu, parintii. Tu trebuie sa te faci avocat ca uite ce bine castiga tataie. Si uite asa m-am chinuit cu cacatul ala de istorie care nu mi-a placut de loc si avocatura pewulii in loc sa merg mai departe cu ce stiam mai bine si ce-mi placea cu adevarat. Chiar acum ma vad in situatia in care din nou al meu tata vrea sa ma bage in nspe chestii care pe mine nu ma fascineaza. Cum naiba sa-i mai explic sa ma lase in pace?! PLM, am luat-o pe aratura…si tu, pisi, de ce plangi atat? Ea, trebuia sa ia o decizie rapid. Acel viitor era atunci mult mai aproape, poate singura sansa in viata…si a hotarat sa profite la maxim de acel moment. si tu poate ai fi facut la fel…Sunt multe de zis dar tre sa ajung la botez…
Fratetu, tu sti de fapt ce am vrut sa zic….
Nu are rost sa explic, nu e cazul.
Din posturile mele, fiecare intelege ce vrea, dar trebuie sa priveasca dincolo de aparente…
RIM
Evident ca nu trebuie sa explici. Doar ca, poate, ne vedem pe noi in situatii oarecum similare. Polemici, remember?
)
PS: pisicule, incepe blogmeet-ul mintenash
decizii, decizii, decizii. Sa-mi aduci aminte sa-ti dau cartonasele… :d
Pff, ce cunoscut imi suna povestea asta, ceva de speriat. Pana si faza ca s-a intamplat in ianuarie se potriveste. Chiar nu credeam sa existe barbati care sa vrea sa fie TATA in viata copiilor lor, chiar daca nu sunt impreuna cu mama copilului. Credeam ca barbatii tot timpul vor sa fuga. Interesant sa citesc la tine ca nu e asa. Imi schimba putin perspectiva. Multumesc.