Ce am avut si ce am pierdut

    Nu stiu daca v-am spus, dar zilele astea cineva mi-a citit in horoscop: “Sunteti o persoana puternica care prefera sa lupte ptr ceea ce crede ,decit sa incerce sa se schimbe”. O fi bine, o fi rau…

     Am o mama pe care am pierdut-o sau care mai exact m-a pierdut in momentul in care m-a lasat in grija bunicilor. Nu detaliez, asa erau timpurile, stiu ca regreta. Cum am pierdut-o va intrebati, cind ea inca traieste si este linga mine? Simplu. La o discutie mai aprinsa , ca de ,asa sunt mai nou relatiile dintre parinti si copii , la afirmatia ei “nu iti e rusine , parca nu ai 7 ani de acasa”, raspunsul meu a fost prompt:

“Ce pretenti ai cind am fost crescut de bunici si nu de tine si educatia este cea primita de la ei, cum poti sa emiti pretenti cind primele concepte de viata sunt ale lor nu ale tale…”

     Pe tatal meu l-am pierdut de 2 ori. Prima data a fost, la fel, tot in urma unei discutii ,cind cu pumni strinsi ridicati la mine mi-a spus fraza deja cunoscuta multora dintre voi : “Eu te-am facut, eu te omor”. Calm si linistit am  luat cutitul , i l-am pus in mina, i-am indreptat mina spre pieptul meu si am asteptat. Nu a indraznit , dar l-am pierdut…

     A doua oara l-am piedut acum 6 ani cind a murit, stupid, de cancer. Mult prea devreme, avea doar 55 de ani… Regret lucrurile si vorbele care le-am spus sau nu…Imi este dor de el, dar l-am pierdut…

     Mi-am mai pierdut citeva vieti , vreo 4 , in acidente stupide din care contrar tuturor asteptarilor am scapat fara nici o vinataie macar. Sa fie semn divin sau sa fie altcineva cel care ma asteapta acolo jos…,dar le-am pierdut…

     Am mai pierdut o sotie, pe care nu am stiut sa o tin linga mine sau asa mi se spunea. Daca ar fi sa o citez pe ea regreta faptul ca m-a parasit, dar am pierdut-o…

     Ieri am pierdut o viata lipsita de griji si pe baietelul meu. Ca de obicei lucrurile importante ce le pierzi, sunt in urma unor certuri stupide, marunte, pornite de la nimic important, in urma unor desfasurari prostesti de orgolii, a unor decizi luate in pripa apoi regretate…

Nu vreau sa detaliez, ma doare prea tare, dar i-am pierdut….Sau sa fie frica, aceea frica ascenstrala care te cuprinde in astfel de situati limita, frica ca ai pierdut definitiv un lucru, frica ca nu mai poti repara ce ai gresit sau ca nimic nu va mai fi asa precum a fost.

Sau este frica de a lua din nou de la O, singur, acea frica ca timpul trece peste tine si vei fi uitat…134010871

RIM

PS: Maine soarele va rasari din nou si daca da ,oare ce ne va aduce…?



23 Responses to “Ce am avut si ce am pierdut”

  1. Petre spune:

    e prea devreme dupa o zi sa stii ca ai pierdut ceva, fara sa lupti in a recupera, sau a minimaliza pagubele.
    don’t be stupid, fight for it. chiar daca crezi ca ai sanse infime; nu te compatimi inainte de a fi cazul!

  2. Raoul spune:

    …nu ai inteles partea cu :ORGOLILE…
    DAMN

  3. eAdi spune:

    S-au adunat prea multe si combinate cu a nu sti ce vrei de la viata duc la chestii din astea. Sau poate a fost mai important Boghita decat micutul Boo…plm..ce greu e sa iei o decizie buna si ce usor poti fute meciu’(noi barbatii, in general)…las ca o sa fie bine, presimt eu…

  4. don spune:

    Bunicul meu (Dumnezeu sa-l ierte, ce dor imi e de el…), avea un cutit pe care-l folosea o data pe an: cand taia porcul. Apoi il curata bine si-l punea in cui…

  5. iulia_miu spune:

    Ca fiind unul din subiectele atasate la ” ce am pierdut…inima si sufletul meu simt nevoia de a spune ceva…
    E atat de simplu sa gandim viata in termeni de castig/pierdere… e varianta ce ne poate face sa radem, sa ne bucuram foarte simplu sau sa cadem in deznadejde/nefericire…
    Viata e o suma de experiente si fiecare pas in viata e ca primul pas al unui copil: invatam. Primul pas e atat de timid, atat de plin de teama si totusi in mod firesc incercam sa ne ridicam. Incercam sa mergem. Se mai intampla in elanul nostru deosebit de a merge sau de a alerga catre fericire(atunci o bombonica) sa…cadem…offff..ce rau e si NE DOARE si PLANGEM…dar ne ridicam si mergem mai departe…pentru ca viata ne rezerva atat primul pas, cat si urmatorul…si primul pas ne invata cum sa il facem bai bine pe celalat.
    Vine un moment/momente in viata cand ne uitam in urma noastra si vedem unde am cazut. De cele mai multe ori suntem prea mandrii, prea orgoliosi sa recunoastem. Nu inseamna ca nu vedem. Vrem sa ne cerem iertare, am vrea sa dam timpul innapoi si sa facem totul altfel. Am vrea sa nu cadem si sa ajungem direct la fericire.
    Si ca sa limitam filozofia: fiecare cazatura nu este o pierdere…este doar o experienta.
    Viata mea e plina de experiente unele placute, altele dureroase. Unele m-au ridicat spiritual, altele au lasat urme si cicatrici. Un lucru am facut intotdeauna: am luptat pana in ultima clipa. Chiar daca am fost invinsa.
    Nu poti renunta, nu poti spune am pierdut pana cand nu esti sigur ca orice posibilitate a fost eliminata.
    “Am o mama pe care am pierdut-o…”- o mama nu poate fi pierduta. Pentru ca indiferent cate tampenii facem noi ca si copii..mama e acolo. Si va plange pentru noi si va sari in sus de fericire ca ne e bine. Ne va certa si in acelasi timp va face totul pentru noi …pentru ca e MAMA. Pentru ca totul ..TOTUL se poate sterge cu un simplu ” TE IUBESC MAMA”. Mama ta e inca langa tine. Nu irosi aceste momente pentru ca ele nu se mai intorc si se transforma in regrete. E greu sa suportam tot ce ne spun parintii…dar un lucru e sigur : NE VOR BINELE.
    ” Am pierdut o sotie pentru ca nu am stiut sa o tin langa mine” – era un pas. Primul pas pentru amandoi. Poate a fost un pas la care am cazut amandoi si a durut. M-ai pierdut ca statut de “sotie”. Nu m-ai pierdut ca suflet, nu m-ai pierdut ca prieten si ai castigat un om in sufletul caruia vei fi intotdeuna special. Ai castigat pe cinva care se bucura si plange cu tine/langa tine. Fiind primul pas pentru amandoi nu am nimerit calea corecta catre fericire. Amandoi am invatat si am inteles multe lucruri din ceea ce ni s-a intamplat.
    “….si pe baietelul meu”…. DUMNEZEULE!!!! poti in viata sa pierzi multe lucruri, multe iubiri, prieteni, bani, masinisau orice altceva…Nu se poate sa pierzi un copil. NICIODATA. Este si va fi intotdeauna copilul tau. Poate ca nu vei mai face parte o vreme din viata lui, poate nu vei putea sa fi zi de zi langa el….toate astea chiar daca s-ar intampla NU INSAMNA CA AI PIERDUT COPILUL TAU!!!! E al tau si asta nu se va schimba niciodata.
    Viata e plina de experiente…insemana sa invatam. Viata ne ofera primul pas si urmatorul. Uneori, la primul pas, cadem…si NE RIDICAM SA IL FACEM PE URMATORUL.
    MAU MAU MIAU MULT!!!!

  6. eAdi spune:

    @Iulia Salutare, pot sa nu fiu de acord cu tine in totalitate? Evident ca un sut in fund e un pas inainte, evident ca dupa o cazatura te ridici si inveti sa te uiti pe unde calci dar daca groapa e atat de adanca si nu mai poti sa iesi, daca e fatala?! Nu poti toata viata sa mergi dupa principiul “Eee, ce fain, mai experimentez ceva”. A renunta asa usor la un COPIL, iubita/prietena(J), sotie(tu) nu poate fi comparata cu o partida sexuala fara orgasm din care sa zici “Las ca urmatorul ma va face mai bine”…Vreau sa zic ca trebuie sa te uiti pe unde mergi, viata ne-o facem singuri, trebuie sa fim atenti la atitudinea fata cei dragi, cuvinte spuse, nervi provocati de lipsa de nicotina, sa nu ne exteriorizam ca dementii si nu in ultimul rand, sa facem COMPROMISURI.

  7. nebuloasa spune:

    Kkt, lasati melodramele, ca nu-i cazul. Da, am reputatia de a fi putin cam dura de felul meu, dar asta e, poti sa imi stergi cometariul. Primo, nu cred ca iti sta in fire sa te autocompatimesti. Secundo, nu poti sa pierzi o mama, pentru ca nu o gasesti pe drumuri si o alegi sa fie a ta; o ai, pe aceeasi, pe viata, indiferent ca esti sau nu apropiat de ea; si pe mine tata m-o cam altoit toata copilaria mea, dar am iertat si acum am puterea sa-i spun “te iubesc”; copilul e al tau si nu ai cum sa-l pierzi decat daca te vei complace in melodrama ta si-l vei lasa “sa se piarda”. Nu te transforma in plangacios, am io senzatia ca nu esti unul…

  8. Adi spune:

    @Nebuloasa Promit sa-l aduc la urmatoarea intalnire TM-99-Blog. GAgiul e girls-mind-killer.. :D

  9. Raoul spune:

    :D
    Si in plus , e un blog “LA LIBER”
    RIM

  10. nebuloasa spune:

    Adi, daca se lasa cu tehnicizarea discutiilor, pe mine nu ma mai vezi pe acolo. Pen’ca io-s superficiala si imi place sa merg la intalniri de astea ca sa am motive de stricat ficatu’ :D
    Deci, zic: mintea mea e de ajuns de stricata, asa ca poate pe domnisoarele de acolo sa le mai deregleze ceva pe la neuroni ;) Desi..nici asta nush daca-i foarte posibil :) )

  11. Raoul spune:

    Loool
    Mama draga , ptr intilniri de genul asta nu tre sa astepti pina in ultima duminica din luna…
    RIM

  12. ioana spune:

    m-am cutremurat un pic.. de mult n-am mai citit un blog ata de personal… of course, tipic masculin.
    Viata mea este plina de copii, traiesc cu si pentru copii. De mica am trait cu cateva “insertii de la parintii mei” printre care una clasica- parinti vom fi pana la moarte si poate chiar dincolo de moarte entru cine crede in nemurirea sufletului. Acea mostenire ancestrala nu poti sa o iei sa o arunci sau sa o ucizi- ramane pentru intotdeauna. Un copil oricat isi uraste parintele, in sinea lui tanjeste dupa orice gram de iubire.
    Nu imi permit sa imi dau cu parerea, caci nu te cunosc si poate dau cu batzul in balta.
    mama ramane mama orice s-ar intampla si ea simte de oriunde ce se intampla cu puiul ei.. e acel cordon ombilical care nu se poate taia fizic niciodata

  13. nebuloasa spune:

    Raoul, nici nu astept ultima duminica din luna. Doar ca intalnirile alea sunt INCA un motiv. Sunt clara? N-am cum, doar is nebuloasa, pfff….

  14. Raoul spune:

    …si eu un pic mai profund , deatit!
    RIM

  15. iulia spune:

    @Adi, Buna… Ce ai spus tu e perfect adevarat. Ai dreptate si orice ar fi comentariile arata un singur lucru : NE PASA DE RAUL.
    Ce am incercat sa arat e ca viata nu e numai usoara si frumoasa. Dar trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Sa gasim caile potrivite. Nu ne ajuta cu nimic sa ne simtim doborati si sa ramanem acolo.
    Experienta – inseamna a invata, a acumula, a nu repeta greseli, a invata cum sa faci pasii cat mai bine. Nu inseamna “alta la rand…”

  16. cris spune:

    Cu totii avem momente in viata cand suntem descumpaniti…cand avem impresia ca mereu pierdem dar oare nu cumva noi singuri am ales asta? Stiu,pare stupid sa crezi ca tu ai alege pentru tine sa ti se intampla lucruri rele dar e adevarat!In viata totul tine de alegeri,fiecare actiunea a noastra o influenteaza pe urmatoarea si o mica decizile luata gresit poate influenta in ansamblu ceea ce se va intampla!Poate ar trebui sa nu mai reactualizezi mereu in viata ta momentele de cumpana pe care le-ai avut si poate cu entuziasm ar trebui sa te gandesti in fiecare zi cum ti-ai dori sa fie viata ta.In rest fiecare trebuie sa fie el insusi si daca fiind el insusi persoana de langa el nu-l accepta atunci poate nu e persoana potrivita.Suna dur dar se pare ca din ce in ce mai mult,oamenii se complac in situatii care nu le indeplinesc asteptarile gasind tot felul de ”motive logice” pe care eu le numesc scuze:”Nu pot” reprezinta abandonul inainte de a incerca. ”O sa incerc” reprezinta 50% esec,”Nu vreau sa fiu singur” -e mai grav sa te simti singur cand ai pe cineva langa tine decat sa te simti singur cand esti cu adevarat singur.Ai inceput cumva sa te obisnuiesti cu ideea de ”a pierde” mereu?Pleci mereu de la premiza ca ai pierdut atatea pana acum sigur mai urmeaza ca mama ta sa aiba un vis si sa pierzi din nou,nu?Nu vreau sa par dura..poate nu sunt in masura sa-mi spun parerea dar gandirea ta atrage majoritatea lucrurilor din viata ta si tu esti unicul VINOVAT pentru ca tu esti cel care face alegerile!Si ni se intampla tuturor,important e sa iti dai seama si sa iti schimbi alegerile,alea minore, care de fapt schimba situatia generala a lucrurilor!Vreau sa vad ca scrii despre lucruri pozitive,sentimente si emotii pozitive…pentru ca pana la urma ele conteaza!

  17. monica spune:

    Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
    Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
    Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
    Si nu faptele sale
    Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
    Si pot vedea ceva total diferit
    Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
    Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
    Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
    Oricum te va rani din cand in cand
    Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

  18. ioana spune:

    P.S. tipic masculin prin insertiile pe ici pe colo… atat de personal- felicitari ca poti fii atat de deschis… e o iluzie ca ti-ai pierdut sau nu mai ai copil atat timp cat el exista in sufletul tau… scuze daca am fost ironica, ti-am spamuit blogul precum am promis… si.. apreciez f mult un barbat cand saruta mana …mea..

  19. Raoul spune:

    aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
    m-ai jignit din nou mama draga…
    dE DATA ASTA NU TE MAI IERT :)
    RIM

  20. ioana spune:

    merit sa fiu pedepsita!

  21. Raoul spune:

    …d-ra doctor, aveti grija ce va doriti, s-ar putea indeplini. Si apropo pedepsele pot fi si neplacute… :)
    Se incarca cam greu pagina ta…
    RIM

  22. Acum am gasit blogul, interesant articolul, ma bucur sa vad si alte subiecte decat cele cu care suntem obisnuiti in fiecare zi prin mass-media. Succesuri :)

  23. adela spune:

    Ei … si se pare ca de atunci a rasarit soarele :) Sa-mi spui si mie pe ce buton trebuie sa apesi ca sa rasara …

Leave a Reply